“Free” bebe!

Înaintea venirii bebeluşului pe lume, ultima problemă a părinţilor sunt jucăriile. După ce învaţă să-şi folosească mânuţele, bebeluşul devine din ce în ce mai interesat de lucrurile pe care le poate apuca. Abia atunci începi să te gândeşti şi la jucării.

Deşi are o “armată” de jucării, fii-mea are un mod deosebit de a se distra. Din zecile de pluşuri, păpuşele, “zăngănele”, sau jucării pentru dentiţie, ea alege de la o vreme, cu totul altceva.

Şori a fost prima ei “prietenă”, dormea cu ea, o ronţăia de sus până jos, fără să-i scape vreun membru.

Dar ca în orice relaţie, de la dragoste la ură este un singur pas. În prezent, o apucă de mâini şi de picioare şi o dă cu capul de toţi pereţii. Iar asta se întâmplă pentru că de o perioadă, fata a descoperit alte lucruri interesante care o distrează.

De când a aflat că statul în pat nu e pentru ea, şi că poate să-şi folosească mâinile şi picioarele cum doreşte, a cam plecat la plimbare prin toată casa. Astfel a ajuns să descopere zeci de lucruri interesante. Ceea ce nouă ni se pare banal, pentru ea este o adevărată aventură. Aspiratorul, spre exemplu, este printre principalele atracţii ale ei. Îl plimbă prin toată casa, îi roade cablul, iar ştecherul îl foloseşte pe post de suzetă. În general, cablurile sunt preferatele ei. Apoi vin scaunele, prizele, mătura, mopul, pungile, magneţii de frigider, paharele, sticlele, tableta, telefoanele, aspiratorul de mucişori, unguentele, ciorapii, încălţămintea, cărţile, perdelele, covoarele, cutiile de carton, şi mă opresc aici, pentru că sunt încă vreo câteva zeci de astfel de exemple, care îmi tot vin valuri în minte, iar în acelaşi timp, nu ştiu ce exemple să mai dau. Ceea ce ştiu, este că în cazul în care ar sta nesupravegheată câteva secunde, sigur aş găsi-o ronţăind la unul dintre exemplele de mai sus, sau altele.

Dintr-un covor plin cu jucării şi un simplu cablu, ar alege a doua variantă.

Concluzia: nu daţi banii pe prostii şi luaţi cabluri la copii.